Polovragi

  • Cheile Oltetului Cheile Oltetului
  • Manastirea Polovragi Manastirea Polovragi
  • Pestera Polovragi Pestera Polovragi
  • Polovragi - crucea lui Ursache Polovragi - crucea lui Ursache

Localitatea este datată de pe vremea lui Radu cel Frumos (1462-1475). Săpături arheologice făcute la Polovragi au scos la iveala urmele unei cetăți și ale unui cimitir de pe vremea dacilor. Se găsesc aici izvoare de apă minerală clorosodică, sulfuroasă, identice cu cele de la Pociovaliștea, de lângă Novaci, cu debite mari.

Obiective turistice in Polovragi :

  • Peștera Polovragi se găsește în Munții Parâng, pe malul stâng al Oltețului, la o altitudine de 670 m și la 20 m înălțime față de talvegul râului, pe teritoriul comunei Polovragi între localitățile Horezu și Baia de Fier, județul Gorj .
    Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuiește ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, îndrăznim să urcăm în chei, inițial de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil și vegetația de tip mediteranean. Ieșind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta – Muntele Căpățânii și străjerul din stânga – Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Oltețului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Olteț, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munți frați, săpând încă veritabile chei, cu pereți verticali, pe lungimea totală de 3 kilometri.
    După 200 – 300 metri de urcuș prin Cheile Oltețului, în dreapta, se deschide o poartă de dimensiuni impresionante, a cărei amenajare ne îndeamnă să intrăm. Recunoaștem numele: același Polovragi… Aflăm că, în conștiința localnicilor, se păstrează vie o credință conform căreia, liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în Peștera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor.
    Este posibil ca denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credința lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viața lor. Această legendă este consemnată și de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani.
    Într-adevăr, este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă – 9 grade și umiditate medie – 90%), care „plânge” cu picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcție de stratele pe care le străbate, le „spală” și le readuce, cu îndelungă răbdare, în propria-i excavație. În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte, pe porțiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină.
    Cei 800 de metri de galerie vizitabilă (din cei peste 10 kilometri cartați de speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare și, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porțiunea inaccesibilă publicului larg. Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „privește” Maica Domnului cu Pruncul în brațe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
    Începând cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziționat între Culoarul Stâlpilor și Culoarul Sufocant, peștera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor.
  • Cheile Oltetului (150 ha) Zona carstică cu chei săpate în calcare avînd și mici grote, rarități floristice existînd circa 400 specii de plante, unele cu caracter de unicat, și faunistice.
    Cheile Oltețului sunt dezvoltate fără întrerupere pe circa 4 km, însa spectaculozitatea lor crește in amonte de peștera Polovragi, de unde lățimea văii nu depășește 50 m, iar diferența de nivel pe pereții cheilor ajunge la peste 300 m. Sunt vizitabile până la limita superioară in amonte, pe aici trecînd un drum spre Lacul Galbenel. În apele de munte, cel mai răspândit pește este păstrăvul (auriu și indigen), urmat de lipan și boiștean iar în apele din depresiune: mreana, zglaveica și grindeiul. La Cheile Oltețului se pot practica alpinismul, canioningul.
    Zona a fost declarată arie naturală protejată de interes național.
    Pe aceste plaiuri, odinioară sălbatice, trece acum o șosea forestieră, de la Polovragi spre izvoarele Oltețului, până la poalele Negovanului (19 km). În aceasta zonă, M. Paun si Gh. Popescu (1971) au identificat 405 specii de plante vasculare, dintre care amintim: pedicuța, ruginița, jneapanul, carpinița, alunul verde, ciuboțica cucului, piciorul cocoșului, crinul pestriț, clopoțelul, smârdarul, afinul, colțișorul, omagul și altele. De asemenea, s-au găsit specii rare precum: piciorul cocoșului, lăcrămița, parachemița, cornutul, gușa porumbelului, nemțișorul, panseluța de munte, inul galben de banat, vinetele purpurii si ghiocelul.
  • Complexul mănăstiresc Polovragi este amplasat la poalele muntelui Piatra Polovragilor în apropierea Cheilor Oltețului, la marginea localității Polovragi . Este aproape de Peștera Polovragi, pe care a și administrat-o timp de 300 de ani.
    Manastirea este construită în stilul bizantin.
    Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaș sunt Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menționați intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol si jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcas, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, asa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. După Danciul Pârâianu și înaintașii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce privește iconografia cât și execuția tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte și de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în România ale mănăstirilor românești închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile și celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud și vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu.
    Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolnița Sf.Nicolae, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorghe și Ion – zugravi.
  • Pădurea Polovragi (10 ha) Este rezervație științifică și seminceră. Aici se întâlnesc specii de castan comestibil și flora însoțitoare.
  • Cetatea dacica Fortificațiile dacice de la Polovragi se află pe muntele Padeș, la o altitudine de circa 1000 m, pe malul stâng al râului Olteț. Datarea istorică o plasează în secolul I i.Chr., în perioada Burebista, când cetățuia a folosit ca loc de refugiu pentru un trib dacic din zonă. Mai târziu, romanii au folosit fortificațiile pentru apărarea drumului de plai ce trecea prin Cheile Oltețului peste munte, prin Pasul Urdele, spre Sarmizegetusa.
    Legenda: In trecut exista un tunel care lega cetatea de peștera aflată în apropierea mânăstirii, iar Zamolxis intra și ieșea pe aici în locuința lui secretă din inima muntelui. Se mai spune că pe aici dispareau dacii din cetatea asediată și apăreau altundeva, departe, bagînd spaima în romani.
  • Crucea lui Ursache Se inalță deasupra mânăstirii Polovragi, pe un vârf de munte numit “Piatra Polovragilor”, monument memorial ridicat la 1800 în amintirea unui vătaf al plaiului Novacilor, pe care sunt înscrisuri în slavonă. Crucea marchează și amplasamentul complexului dacic, construit in perioada Burebista (sec. II-I i.Chr.)
  • Poienile de sus Aici se află monumentul medieval Crucea lui Ursache și două cetăți geto-dacice din vremea lui Burebista.
  • Oborul Jidovilor Locul se află pe versantul muntelui “Piatra Polovragilor”, deasupra peşterii Polovragi. Legenda: În această zonă circulă o poveste care spune că la Cheile Oltețului ar fi trait jidovii, oameni preistorici uriași, care stăteau cu un picior pe un munte și cu celălalt pe un altul și se spălau cu apă din Olteț.
  • Târgul de la Polovragi Încă din secolul al XVII-lea, la izvoarele Oltețului, pe vârful lui Nedei, se ținea nedeia, o sărbătoare tradițională, prilej de cinstire a muntelui, animalelor și vieții. Aici se adunau în fiecare an, pe 20 iulie, ciobanii de la Săliște, Marginimea Sibiului, Jina, Șugag, precum şi cei de la Polovragi, Novaci și Vaideeni. La aceasta nedeie se făcea și un mic târg, unde negustorii aduceau clopote, șei de piele, cuie de șindrila, hamuri, desagi, frânghii, încălțăminte. De atunci se organizează an de an, aproape fără întrerupere, târgul din comuna Polovragi. Desigur, forma de organizare s-a schimbat de-a lungul timpului, multe din obiceiurile de altădată s-au pierdut. Nu se mai întâlnesc acei olari care aduceau vasele lut – strachini, ulcioare, oale mari cu două mănuși pentru fiertul mâncării la focul din vatră- împachetate în fân și așezate în car tras de boi, tiribombe rotite de cal, tarafuri vestite în zonă la a caror muzică se încingeau hore și învârtite ungurenești, vânzători de limonada.
    Ca un fapt laudabil, pe lângă partea comercială, în ultimii ani s-a încetățenit organizarea unei serbări populare care constă dintr-o paradă a portului popular din zonă și a unui spectacol folcloric.

Trasee turistice montane

  • Polovragi–Curmatura Oltețului. Traseu neatractiv pentru turismul pedestru din cauza lungimii mari, dar excelent pentru cicloturism/mtbike, enduro, ATV, 4×4 cu legătura către Voineasa, Sebeș, Petroșani, Rânca. Marcaj: triunghi albastru.
  • Manastirea Polovragi – canionul de nisip – fenomenul carstic Sura. Marcaj: traseu nemarcat.
  • Mânăstirea Polovragi – Crucea lui Ursache – Poienile de Sus, cetațile dacice/Oborul Jidovilor–Luncile Oltețului. Marcaj: punct rosu.

Din Polovragi se pot face câteva circuite in Munții Căpățâni.În fiecare an se desfășoară Zilele Culturii Polovragene: in memoriam Artur Badiță – poet local – în luna martie-aprilie a fiecărui an., baluri și spectacole cu ocazia sărbătorilor de Paște: au loc manifestări cultural teatrale, dansuri și manifestări tradiționale, Ziua Căpșunului: expoziție cu cele mai mari și mai frumoase căpșune, la care participă zeci de cultivatori din Polovragi dar și din alte localități din Gorj. Cultivarea acestor fructe are o tradiție veche în agricultura gorjeană, cu precădere în zona de nord a județului. Au loc și expoziții de produse și utilaje agricole.
Nedeia de la Polovragi este sărbătorită în perioada 14-20 iulie ale fiecarui an. Bâlciul e printre cele mai mari din țara, fiind un eveniment important pentru viata socialculturală și economică din Polovragi.

Hramuri bisericești :

  • Hramul Bisericii Sfintei Mânăstiri Polovragi “Adormirea Maicii Domnului” – 15 august.
  • Hramul Bisericii Polovragi “Sfântul Dumitru” – 26 octombrie.
  • Hramul Bisericii Racoviță “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” – 8 noiembrie.

Share